Medicamente anticanceroase pentru prostatita. Medicamente pentru cancerul de prostată - Sarcom


The advances in immunology have made it possible to know precisely the mechanisms involved in the immune response that allows the removal of precancerous cells. All of these make it possible at present to use targeted therapies that aim to destroy only cancer cells.

We are entering the era of precision medicine, where the knowledge of genetic mutations medicamente anticanceroase pentru prostatita for arsuri urinare cancer of a particular patient makes it possible to treat this patient exactly with those drugs acting on the affected link. Keywords cancer, tumorigenesis, chemotherapy, cytotoxic drugs, targeted therapies, immunotherapy, gene therapy Rezumat Explozia de cunoaştere din domeniul geneticii, care a culminat cu descifrarea genomului uman, şi înţelegerea mai bună a patogenezei cancerelor au condus la posibilitatea dezvoltării unor medicamente care să atace mult mai selectiv celulele canceroase, comparativ cu chimioterapia clasică.

Avansul din imunologie a permis cunoaşterea cu precizie a mecanismelor implicate în răspunsul imun care permite debarasarea de celulele precanceroase. Toate acestea fac posibile în prezent terapii ţintite, care urmăresc distrugerea doar a celulelor canceroase. Intrăm în epoca medicinei de precizie, în care cunoaşterea mutaţiilor genetice răspunzătoare de cancerul unui anumit pacient face posibilă tratarea acestui pacient exact cu acele medicamente care acţionează pe veriga afectată.

Cuvinte cheie cancer tumorigeneză chimioterapie medica­mente citotoxice terapii ţintite lucrători de birou pentru prostatită terapie genică Introducere.

Ce este cancerul? În prezent, cancerul este considerat a fi o boală genetică, în care acumularea de alterări la nivelul genomului celulelor somatice stă la baza formării şi dezvoltării cancerului 1. Decriptarea genomului uman şi progresul în tehnologiile de secvenţiere a Ce se poate face din prostatita au permis acumularea de noi cunoştinţe despre cancer şi despre tratamentul lui.

Cele mai recente terapii anticancer aprobate în Europa

În zilele noastre, asistăm la clasificarea tumorilor în funcţie de alterările genetice prezente în celulele canceroase şi la mutarea accentului de la un nivel histologic la nivel genetic. Aceasta determină şi schimbări de abordare terapeutică: modificările genetice somatice devin ţinte pentru terapie.

Mai mult, asistăm la individualizarea tratamentului, prin genotiparea tumorilor şi alegerea pentru un medicamente anticanceroase pentru prostatita pacient a acelui tratament anticanceros potrivit pentru alterările genetice caracteristice tipului său de cancer 1. Cancerul este o tumoră malignă.

Tumorile sunt alcătuite din celule care proliferează necontrolat, şi pot fi benigne sau maligne. Spre deosebire de tumorile benigne, tumorile maligne au capacitatea de a se dediferenţia şi de a-şi pierde funcţionalitatea normalăde a invada ţesuturi învecinate şi de a metastaza, adică de a forma tumori secundare în alte părţi ale corpului faţă de locul de origine. Aceste proprietăţi prostate le protocole naturel pdf neoplasmelor reflectă alterări ale expresiilor genice la nivelul celulelor canceroase, alterări care rezultă din mutaţii genetice moştenite sau dobândite 2.

Celulele canceroase sunt celule proprii ale organismului şi se diferenţiază de celulele sănătoase, dar nu atât de mult, de aceea scapă mecanismelor de apărare ale organismului. Terapia medicamentoasă a cancerului se confruntă cu marea provocare de a distruge selectiv doar aceste celule şi de a nu afecta celulele sănătoase ale organismului. Medicamentele citotoxice clasice acţionează asupra tuturor celulelor organismului. Ceea ce le face utile ca anticanceroase este rata mare de multiplicare a celulelor canceroase, mai mare decât a celulelor majorităţii ţesuturilor umane sănătoase — citostaticele sunt mai active asupra celulelor care au o rată de înnoire mai mare turnover mai rapid.

Totuşi, şi celulele sănătoase sunt afectate de medicamente anticanceroase pentru prostatita citotoxice, de unde rezultă toxicitatea mare a acestora 2. Patogeneza cancerului Semnele distinctive ale cancerului sunt acele capabilităţi funcţionale dobândite care permit celulelor canceroase să supravieţuiască, să prolifereze şi să disemineze. Achiziţia lor este posibilă prin două caracteristici: dezvoltarea instabilităţii genomice în celulele canceroase, care generează mutaţii aleatorii, inclusiv rearanjamente cromozomiale; starea inflamatorie a leziunilor premaligne şi a celor maligne; această stare inflamatorie cronică modifică micromediul celular, permiţând celulelor canceroase să se multiplice şi să se dezvolte 1.

pentru a cumpăra medicamente pentru prostatită metode de examinare a prostatitei

Se poate vorbi despre mai multe caracteristici distinctive ale cancerului: intensificarea semnalelor proliferative; semnalele supresoare ale creşterii scad în intensitate sau nu sunt corect interpretate; celulele dezvoltă rezistenţă la procesele fiziologice care conduc spre apoptoză, permiţând celulelor canceroase să capete nemurirea replicativă; inducerea angiogenezei, cu asigurarea nutriţiei tumorii; capacitate de invazie în ţesuturile adiacente; apariţia metastazelor; evitarea recunoaşterii celulelor canceroase de către sistemul imun, cu scăderea distrugerii acestora prin mecanisme imunitare 1.

Fazele carcinogenezei Prima etapă a carcinogenezei este iniţierea. În această etapă, celulele normale sunt expuse unor factori cancerigeni, care produc alterări genetice care, dacă nu sunt reparate, conduc la mutaţii celulare ireversibile.

Aceste celule cu mutaţii genetice au răspunsuri alterate la stimuli şi sunt avantajate în procesul de creştere în comparaţie cu celulele normale. A doua fază a carcinogenezei este promovarea engl. A treia fază este transformarea sau conversia celulelor mutante la celule canceroase.

CELE MAI CITITE ȘTIRI

Este nevoie de intervale lungi de timp pentru ca aceste faze să se producă; în funcţie de tipul de cancer, între iniţierea cancerului şi apariţia unui cancer detectabil clinic trec între 5 şi 20 de ani.

În a patra fază, progresia, alte modificări genetice conduc la proliferare celulară crescută, invazivitatea cancerului în ţesuturile învecinate şi metastazarea lui 3. Ciclul celular Toate celulele care se multiplică fac acest lucru prin ceea ce este cunoscut drept ciclul celular. Ciclul celular este o succesiune de faze, atent controlate, astfel încât, dacă lucrurile nu merg bine într-o anumită fază de exemplu, apar alterări geneticecelula să nu poată progresa spre următoarele faze ale ciclului.

În cancer, aceste mecanisme de control checkpoints sunt dereglate. Unele dintre medicamentele folosite în cancere restabilesc căile normale de semnalizare şi control sau perturbă activitatea căilor de semnalizare şi control care nu mai funcţionează normal. Fazele ciclului celular sunt următoarele: G1 — faza de presinteză; are loc sinteza enzimelor necesare formării ADN-ului; S — faza de sinteză a ADN-ului; are loc replicarea ADN-ului; G2 — faza postsintetică; are loc sinteza componentelor necesare mitozei proteine etc ; M — faza de mitoză; are loc diviziunea celulei, cu formarea a două celule-fiice.

Subfazele mitozei sunt: profaza dezorganizarea nucleului, cu evidenţierea cromozomilor şi diviziunea centrozomului, care se deplasează la polii opuşi ai celulei ; metafaza formarea fusului de diviziune, condensarea cromozomilor şi ataşarea lor pe fibrele fusului de diviziune ; anafaza clivarea cromozomilor şi migrarea fiecărei cromatide la unul dintre polii fusului de diviziune ; telofaza gruparea seturilor de cromozomi la polii opuşi ai celulei, dezorganizarea fusului de diviziune, decondensarea cromatidelor, reorganizarea membranei nucleare în jurul cromozomilor ; G0 — faza nonproliferativă repaus.

Celulele care intră în faza 0 se diferenţiază şi pot rămâne în această fază în care nu se presiunea crește din prostatită mult timp, până când primesc semnale stimulatoare de la factori de creştere.

Навигация по записям

Avansarea în ciclul celular are loc în felul următor 2 : O celulă aflată în fază neproliferativă G0 poate fi stimulată să se dividă medicamente anticanceroase pentru prostatita către diferiţi factori de creştere; ea intră astfel în faza G1 şi se pregăteşte pentru sinteza ADN-ului.

Aceşti complecşi determină trecerea în faza medicamente anticanceroase pentru prostatita a ciclului celular. Activitatea cdk-urilor este controlată de inhibitorii cdk. Dacă există vătămări la nivelul ADN-ului, produsele genei supresoare tumorale p53 opresc ciclul la punctul de control 1, permiţând repararea. Dacă repararea eşuează, este iniţiată apoptoza. Carcinogeneza este un proces complex, cu mai multe stadii, care presupune multiple alterări genetice.

Aceste alterări sunt de regulă favorizate de prezenţa unor factori epigenetici mediu, cocarcinogene, factori hormonalicare nu produc cancer prin ei înşişi, dar care cresc probabilitatea ca mutaţiile genetice să conducă în final la apariţia cancerului 2.

Una sau mai multe mutaţii la nivelul ADN-ului unei celule pot transforma o celulă normală într-una canceroasă. Aceste mutaţii genetice pot fi moştenite sau dobândite în urma infectării cu virusuri sau a expunerii la factori fizici radiaţii ionizante sau ultraviolete ori la substanţe cancerigene, precum fumul de ţigară sau azbestul. Alterările genetice care conduc la apariţia cancerelor pot fi de două tipuri: Formarea oncogenelor tabelul 1.

Oncogenele, împreună cu alţi factori, determină proliferare necontrolată şi dediferenţierea celulelor. Scăderea exprimării genelor tumorosupresoare tabelul 1 ; împreună cu alţi factori, aceasta conduce la scăderea apoptozei morţii celulelor canceroase şi la alterări ale telomerazelor. Inactivarea genelor tumorosupresoare poate fi evenimentul critic care conduce la apariţia cancerului 2. Tabelul 1. Oncogene medicamente anticanceroase pentru prostatita gene tumorosupresoare 3 Împreună, aceste evenimente conduc la medicamente anticanceroase pentru prostatita tumorii primare.

Aceasta sintetizează metaloproteinaze, care distrug matricea celulară din vecinătatea tumorii, ceea ce favorizează invadarea ţesuturilor adiacente.

Simultan, are loc procesul de angiogeneză, prin care se formează vase noi de sânge, care permit hrănirea tumorii. Celulele canceroase se pot desprinde din tumora primară şi pot circula pe cale limfatică sau sangvină, ajungând la alte organe, unde pot da naştere tumorilor secundare metastaze 2. Oncogene şi gene supresoare ale tumorilor Protooncogenele sunt gene care controlează procesele normale, fiziologice, de diviziune celulară, diferenţiere şi apoptoză. Anumite mutaţii genetice pot transforma protooncogenele în oncogene, care vor promova procese patologice de creştere celulară 2.

screening prostata a che età farmaci naturali per prostata ingrossata

Genele tumorosupresoare sunt gene existente în celulele normale, având rolul de a suprima transformările maligne. De exemplu, proteina p53, care se formează sub acţiunea genei tumorosupresoare p53, este responsabilă de reglarea negativă a ciclului celular, permiţând ciclului celular să se întrerupă pentru a permite reparaţii şi corecţii asupra anumitor medicamente anticanceroase pentru prostatita care se pot deteriora pe parcursul ciclului celular.

În figura 1, locul de acţiune al proteinei p53 este punctul de control 1 checkpoint 1care controlează intrarea celulelor în faza de sinteză a acizilor nucleici. Inactivarea genei p53 face acest moment de control nefuncţional, permiţând mutaţiilor să se producă.

Alte gene tumorosupresoare importante sunt genele care controlează reparaţiile la nivelul ADN-ului. Rolul acestor gene este să corecteze erorile care apar la nivelul ADN-ului în procesul de replicare sau sub acţiunea unor factori de mediu 2,3.

Figura 1. Ciclul celular. Cu săgeţi roşii sunt ilustraţi complecşii ciclinelor relevante D, E, A şi B cu kinaze dependente de cicline, complecşi care determină trecerea în faza următoare a ciclului celular 2 Proliferarea necontrolată Celulele canceroase nu mai sunt sub controlul mecanismelor responsabile cu diviziunea celulară şi creşterea tisulară.

Astfel, proliferarea celulelor canceroase devine autonomă. Mai multe mecanisme induse de oncogene contribuie la această proliferare necontrolată: apar modificări la nivelul factorilor de creştere celulară, al receptorilor lor şi la nivelul căilor de semnalizare medicamente anticanceroase pentru prostatita acestor receptori; apar modificări la nivelul reglatorilor ciclului celular: ciclinele, kinazele dependente de cicline cdk sau inhibitorii cdk; aparatul apoptotic care în mod fiziologic distruge celulele anormale nu mai funcţionează adecvat; apar modificări la nivelul telomerazelor; prin procesul de angiogeneză, se formează noi vase de sânge 2.

Factori de creştere Factorii de creştere sunt eliberaţi în timpul proliferării celulare din matricea extracelulară, unde se află sechestraţi prin interacţiuni cu diferite componente ale acesteia. Eliberarea factorilor de creştere este realizată de enzimele matrix metaloproteinaze. Factorii de creştere determină ulterior semnale care stimulează multiplicarea şi proliferarea celulară.

Mai mulţi factori de creştere importanţi sunt în prezent ţinte pentru medicamentele folosite în cancere. Anumite medicamente pot bloca direct acţiunea acestor factori de creştere.

macrohematurie în prostatita acută cauzele prostatitei cronice la bărbați medicamente

Alte medicamente blochează receptorii acestor factorilor de creştere. Alte medicamente inhibă tirozinkinaza asociată receptorilor factorilor de creştere 2,4. Reglatori şi căi de semnalizare La nivelul celulelor există şi multe alte sisteme de semnalizare stimulatoare sau inhibitoare. În cancere se produc dereglări ale acestora; aceste dereglări pot fi ţinte ale acţiunii unor medicamente. Dereglarea semnalizării mediate de JAK kinaze se întâlneşte în neoplazii mieloproliferative precum policitemia vera şi mielofibroza.

La fiecare diviziune celulară, o mică parte din aceşti telomeri se distruge, astfel că la un moment dat telomerii devin nefuncţionali.

Actualitate Speranţă în tratarea cancerului. În SUA se testează un nou medicament pentru cancerul la prostată O nouă speranţă pentru bolnavii de cancer. În Statele Unite se testează clinic un nou tratament împotriva formelor cele mai agresive ale bolii: cele de metastază stadiul 4. Un bărbat din Las Vegas este primul pacient pe care se testează noul medicament. Medicii i-au dat câteva luni de trăit, dar 10 ani mai târziu acesta încă luptă cu boala.

În acest moment, replicarea ADN-ului nu se mai produce, celula nu se mai divide şi se pregăteşte de apoptoză. Telomerazele sunt enzime prezente în celulele cu diviziune rapidă, unde stabilizează telomerii. Telomerazele sunt absente din majoritatea celulelor somatice bine diferenţiate, dar aproape toate celulele cancerelor aflate în stadii avansate exprimă această enzimă. Acest lucru face ca celulele canceroase să fie mult mai puţin sensibile la procesele care conduc la distrugerea celulară fiziologică 2.

Angiogeneza Tumorile mici, cu diametrul de mm, pot obţine nutrienţi din micromediul imediat înconjurător, prin difuziune, dar orice creştere suplimentară necesită dezvoltarea de noi vase de sânge. Angiogeneza apare ca răspuns la factorii de creştere produşi de tumora în creştere 2. Nediferenţierea şi pierderea funcţiilor celulare În mod normal, celulele somatice apărute în urma multiplicării celulare capătă aceleaşi funcţii ca celula-mamă.

Celulele canceroase nu se mai diferenţiază, iar celulele slab diferenţiate se multiplică mai repede şi sunt însoţite de un prognostic mai medicamente anticanceroase pentru prostatita 2. Invazivitatea Celulele normale dezvoltă în timpul diferenţierii şi al creşterii ţesuturilor sau organelor anumite relaţii spaţiale unele în raport cu altele. Aceste relaţii ţin celulele asemănătoare unele lângă altele, le permit funcţionarea unitară şi le protejează. Celulele canceroase se desprind de ţesutul unde s-au format şi se pot desprinde şi de tumoră, putând invada ţesuturile învecinate.

Eliberarea de către celulele canceroase de metaloproteinaze şi alte enzime care distrug matricea celulară favorizează invadarea ţesuturilor adiacente cu celule canceroase 2.

Metastazarea Metastazele sunt tumori secundare, formate din celule eliberate din tumora primară şi care au atins alte locuri, în principal prin vasele sangvine sau limfatice 2. Metastazele sunt cauza principală a mortalităţii şi morbidităţii în majoritatea cancerelor. Nedetectarea de către sistemul imun Fiziologic, limfocitele T, care recunosc antigenul provenit din celulele canceroase, antigen prezentat de către moleculele de clasă I ale complexului major de histocompatibilitate medicamente anticanceroase pentru prostatita la suprafaţa celulelor prezentatoare de antigen, se activează şi atacă celula canceroasă care exprimă antigenul, distrugând-o 7.

Celulele canceroase dezvoltă mecanisme care le fac să nu mai fie recunoscute de sistemul imun; în acest fel, acesta nu le mai distruge, iar ele pot prolifera.

Mihaela Creţu, Asistent de farmacie Din cele 66 de medicamente care au primit, înaviz pozitiv din partea Agenţiei Europene a Medicamentului EMA30 conţin o substanţă activă nouă, care nu a mai fost autorizată anterior în UE. Domeniul oncologiei este unul dintre principalii beneficiari. Astfel, printre noii agenţi terapeutici aprobaţi se remarcă biomarkerul larotrectinib, anticorpul monoclonal cemiplimab, inhibitorul de tirozin kinază lorlatinib, inhibitorul enzimelor PARP talazoparib și pan-inhibitorul dacomitinib. În luna ianuarie a acestui an, EMA a dat undă verde şi pentru darolutamide, un inhibitor al receptorilor de androgen.

Terapia antineoplazică Cancerele pot fi tratate prin mai multe modalităţi 3. Îndepărtarea fizică a tumorilor solide este cea mai veche modalitate de tratament al cancerelor şi rămâne cea mai bună metodă terapeutică pentru cancere detectate în stadii incipiente.

Speranţă în tratarea cancerului. În SUA se testează un nou medicament pentru cancerul la prostată

Aceasta — tot un tratament local, ca şi chirurgia — determină micşorarea tumorilor. Radioterapia şi chirurgia nu sunt însă eficiente împotriva neoplaziilor sistemice, cum sunt cancerele hematologice, şi nici nu pot fi folosite împotriva micrometastazelor, care sunt neidentificabile clinic.

Pentru aceste situaţii se folosesc terapiile antineoplazice sistemice. Chimioterapia presupune administrarea medicamentelor de sinteză care, prin diverse mecanisme, împiedică diferite etape din multiplicarea celulelor canceroase sau interferează cu procese care dau celulelor canceroase acele caracteristici despre care am vorbit la începutul lucrării şi care le fac diferite de celulele sănătoase.

Dintre chimioterapice, citotoxicele sunt medicamente care omoară celulele neoplazice. Medicamentele biologice provin din surse biologice şi interferează şi ele cu procesele şi caracteristicile specifice cancerului.